Salut,
Observand ce mi se intampla, zi de zi, cum oamenii din jur se comporta de multe ori anormal, agesiv, iresponsabil, s.a.m.d, am incercat mereu sa-mi explic, de ce fac asta, ce e in mintea lor, ce ii determina? De fiecare data am intuit un complex de cauze, dar pana la urma mi se pare ca toate se reduc, de fapt, la doua: nepasare si prostie. Nepasare in sensul lipsei oricarui interes fata de cei din jur, nicidecum ura, ci doar indiferenta, lipsa totala de compasiune, de empatie. Prostie in sensul de a nu gandi cu propria minte, de a cauta tot timpul idei pre-gandite si comportamente vazute la altii .
Orice purtare sau atitudine stupida se poate determina ca o combinatie, in diverse proportii, a celor doua. De exemplu, schimb directia in trafic fara sa semnalizez: o fac fie ca nu-mi pasa de ceilalti din jurul meu, nici nu-mi strafulgera vreo milisecunda prin creier ca as putea deranja sau pune in pericol pe cineva (100% nepasare) sau o fac doar ca asa am vazut eu ca se face si nu vreau sa par fraier (100% prostie). Orice e intre cele doua atitudini combina in diverse proportii cele doua ingrediente. Alt exemplu: se asfalteaza o strada n luni, timp in care iti rupi masina in doua si dupa ce e gata, se mai sapa un canal pentru nu stiu ce conducta, care nu se mai astupa cum trebuie si ramane un sant de-a latul asfaltului impecabil, in care in continuare iti rupi masina. Prostie: se puteau face in ordine inversa sau simultan lucrarile si nepasare: a cui treaba era a prevada asta?
Exemple sunt destule si, daca descompunem la fiecare cauzele primare, vom ajung tot la cele doua. Intrebarea fara raspuns, deocamdata, este cum le facem sa dispara? Ne mai gandim la asta.
Si acum tema pentru acasa: in ce proportie se gasesc variabilele N. si P. in explicatia celor care au picat bacul anul asta, ca anul trecut se copiase si acum nu s-a mai putut?
Pe data viitoare
sâmbătă, 23 iulie 2011
vineri, 22 iulie 2011
A trecut concediul!...(sau uber Wien)
Salut,
Dupa cum spune si tristul titlu pe care l-am ales simetric cu primul postat, it's over! Sau ca sa fiu in spiritul locurilor in care am fost, ist fertig!
Gata, fara nostalgii inutile. Cum a fost la Viena? Trecem peste faptul ca am observat cu totii, fiecare in felul lui, faptul ca vienezii sunt cam reci si distanti (politetea si educatia parca ar compensa astea), ca duminica la Schonnbrunn ne-a plouat de ne-a uscat (dar am urcat eroic pana la Gloriette Tor) si ajungem la faptul ca Viena e un oras impresionant, maiestuos si totusi prietenos. Din toate zilele de alergatura cu harta si ghidul in mana (se vede si in poze asta, tot timpul vreunul dintre noi citeste ceva) cele care imi vor ramane in memorie cel mai mult vor fi cea in care ne-am bronzat in gradina Palatului Belvedere, in care m-am relaxat ca in padurea de la Mogosoaia, adica doar noi si vegetatia si cea in care am umblat pe strazi fara prea multe obiective precise, in preziua plecarii, in care am stat pe tot felul de banci si ierburi in tot felul de parcuri, printre care si unul apartinand Universitatii, ceea ce a facut-o pe Noemi sa gandeasca cu voce tare: "Universitatea din Viena e o optiune!".
Sunt amuzante momentele in care singurele persoane de pe strada, pe care ne-am gasit sa le abordam, sa aflam cum ajungem undeva, erau romani si nu intelegeau ce ii intreaba Noemi in germana; in aceeasi zi, cand la Salm Brau, unde ne oprisem pentru pranz, cei care doreau sa ocupe un loc la masa noastra, care ne-au intrebat in engleza si carora le-am raspuns in germana, erau tot romani si cand la un magazin de cosmetice, casiera le ura clientilor din fata noastra concediu placut, in romaneste.
In rest, mi-a ramas un gust placut dupa vacanta asta si, asemenea multor compatrioti, dupa cum am citit si auzit foarte des in ultima vreme, am respirat pentru o saptamana o gura de normalitate.
Acum, back to work (zuruck zur Arbeit)!
Ne mai auzim
Dupa cum spune si tristul titlu pe care l-am ales simetric cu primul postat, it's over! Sau ca sa fiu in spiritul locurilor in care am fost, ist fertig!
Gata, fara nostalgii inutile. Cum a fost la Viena? Trecem peste faptul ca am observat cu totii, fiecare in felul lui, faptul ca vienezii sunt cam reci si distanti (politetea si educatia parca ar compensa astea), ca duminica la Schonnbrunn ne-a plouat de ne-a uscat (dar am urcat eroic pana la Gloriette Tor) si ajungem la faptul ca Viena e un oras impresionant, maiestuos si totusi prietenos. Din toate zilele de alergatura cu harta si ghidul in mana (se vede si in poze asta, tot timpul vreunul dintre noi citeste ceva) cele care imi vor ramane in memorie cel mai mult vor fi cea in care ne-am bronzat in gradina Palatului Belvedere, in care m-am relaxat ca in padurea de la Mogosoaia, adica doar noi si vegetatia si cea in care am umblat pe strazi fara prea multe obiective precise, in preziua plecarii, in care am stat pe tot felul de banci si ierburi in tot felul de parcuri, printre care si unul apartinand Universitatii, ceea ce a facut-o pe Noemi sa gandeasca cu voce tare: "Universitatea din Viena e o optiune!".
Sunt amuzante momentele in care singurele persoane de pe strada, pe care ne-am gasit sa le abordam, sa aflam cum ajungem undeva, erau romani si nu intelegeau ce ii intreaba Noemi in germana; in aceeasi zi, cand la Salm Brau, unde ne oprisem pentru pranz, cei care doreau sa ocupe un loc la masa noastra, care ne-au intrebat in engleza si carora le-am raspuns in germana, erau tot romani si cand la un magazin de cosmetice, casiera le ura clientilor din fata noastra concediu placut, in romaneste.
In rest, mi-a ramas un gust placut dupa vacanta asta si, asemenea multor compatrioti, dupa cum am citit si auzit foarte des in ultima vreme, am respirat pentru o saptamana o gura de normalitate.
Acum, back to work (zuruck zur Arbeit)!
Ne mai auzim
Abonați-vă la:
Postări (Atom)