Final

Finala mica a fost o confirmare a diferentei dintre a juca cu inima si cu inima+capul. La fel ca in semifinala cu Germania, brazilienii au fost impresionanti la intonarea imnurilor, s-au tinut de maini, de piept, au plans, au cantat inca o strofa "a capella", ca si cum asta era ultimul lor meci. Pentru unii chiar a fost. Nemtii si olandezii au intonat imnurile normal, convins, dar mai putin patimas, iar cand a inceput meciul au jucat mai mult fotbal. Brazilienii au ramas la imnuri, lacrimi si tricouri sfasiate. Meciul a semanat cu un duel Olanda contra, sa zicem Ecuador sau alta sud-americana mai slabuta, in care olandezii n-au avut emotii nici 2 secunde. Relevant e faptul ca la penalty-ul de 1-0, in momentul sutului, trei olandezi tasneau spre careu, pentru o eventuala respingere, pe cand brazilienii stateau cu mainile in sold, resemnati.
Finala mare a fost triumful dorintei de victorie asupra dorintei de a nu pierde. Orice s-ar spune, Argentina, daca ar fi castigat, ar fi fost o campioana palida, fara stralucire, lucru ilustrat chiar de super-liderul ei, Messi, care a luat trofeul de cel mai bun jucator, la fel de apatic precum a si jucat in ultimele meciuri. Dincolo de decizia "politically correct" (daca exista vreo urma de corectitudine in ea) de a-l desemna pe Messi cel mai bun jucator, cel cu aportul cel mai semnificativ si constant pentru echipa lui, pe romaneste spus, care a tras echipa dupa el, a fost Robben. Daca n-ar fi votat comisia lui Peste de la FIFA, nu cred ca ar fi putut fi alta varianta de Best Player.
Altfel, mi se pare foarte sugestiv modul in care, in prelungiri, Schweinsteiger a fost faultat de doi adversari intrati in "tackling" simultan, i-a fost spart obrazul de Aguero,  a facut intindere faultandu-l pe Messi si a terminat totusi meciul in picioare. Concluzia e simpla: de asta a castigat Germania, ca are jucatori indestructibili, din orice punct de vedere ati vrea.
Doua cuvinte si despre "dandy-ul tomnatic" (cum l-a numit un comentator) Low. Cu figura lui de baiat cuminte, calm si civilizat are macar meritul ca a reusit sa construiasca cu niste superjucatori, dintre care unii (Lahm, Kroos, deja pomenitul Schweinsteiger) pot juca pe multe posturi, o superechipa. E simplu, nu, cu lotul asta oricine ar fi luat trofeul? Realitatea a aratat de multe ori ca nu e chiar asa, chiar la turneul asta final, asa ca isi merita si Low laudele.

Ne vedem cu campionatul mondial peste 4 ani, in Rusia (daca se califica si Ucraina, ce facem?)

Hai Romania!

Cald si rece

...sau rece si rece, daca esti brazilian.
Brazilia-Germania 1-7 a fost cel mai incredibil lucru pe care l-am vazut in fotbal, mai ales ca, pun pariu, in finalele care urmeaza nici nemtii nu vor mai defila, nici brazilienii nu vor mai fi tavaliti. Adica a fost un fenomen aproape inexplicabil. Sigur ca brazilienii sunt de compatimit, dar sa primesti gol cu latul din mijlocul careului, dupa un corner sau dupa pase repetate in careu, seamana mai mult cu goluri de curtea scolii, asa ca ei sunt vinovatii principali pentru dezastru. Pana acum au intalnit pe traseu echipe din zona lor, in general (Mexic, Chile, Columbia) care au stiut ce-i respectul si pentru care sa bati Brazilia la ea acasa a fost un vis in care nu au crezut suficient. Slabiciunile brazilienilor, care s-au vazut si pana acum, dar au fost estompate de rezultate, au iesit la suprafata in toata splendoarea, cand s-au intalnit cu prima echipa cu alta mentalitate si alta forta de joc. Nu trebuie subestimate nici meritele germanilor, pentru ca, daca pe brazilieni i-ar fi putut bate si altii in meciul asta, cu 7-1 n-ar fi reusit nimeni in afara de "panzere". E meritul nemtilor ca nu stiu cand sa se opreasca.
Cealalta semifinala a avut o Olanda careia i-a fost mai mult frica sa nu greseasca decat sa intreprinda ceva si o Argentina care a luat locul Italiei ca stil de a se impune: a castigat toate partidele (mai putin semifinala) la un gol diferenta, ultimele 4 meciuri fara primit gol primit.
Finala va fi cu totul altceva, atacul nemtilor nu va mai avea in fata o aparare naiva si dezorientata si nici apararea Argentinei un atac timid si fara vlaga. Cu siguranta, va castiga cine va da goluri mai multe sau cine va primi mai putine :)

Hai Romania!

Favoritii castiga intotdeauna...pana la urma

Odata cu optimile de finala, la Mondiale s-au cam terminat meciurile spectaculoase. Daca pana acum am mai avut parte de cate o "aroganta" gen Costa Rica, Grecia, Mexic sau Algeria, calificate neasteptat (meritat sau la mica ciupeala), in sferturi s-a vazut ca nu rezisti decat daca te cheama Brazilia, Argentina sau cateva nume selecte din Europa. Gata cu gluma.
In primul sfert, Franta si Germania (la implinirea a 100 de ani de la inceperea La Grande Guerre) au oferit un fel de "Nimic nou pe frontul de vest", doar ca nemtii au apucat sa traga un glont in min.13. Francezii n-au facut mai nimic interesant, in afara ca erau sa egaleze pe final, dar Neuer e super-portar.
In al doilea sfert, miracolul Columbia s-a amanat pe altadata (poate cu Radamel...) si Brazilia a facut un meci care sa-i dea incredere ca poate lua titlul si fara sa joace bine.
Pentru ca WWI s-a purtat si prin Belgia, Argentina a fost si ea in transee cu "dracii rosii" (na, ca m-am molipsit si eu cu expresia asta) dupa acelasi scenariu, gol rapid si in rest seminte si bere...
Desi a fost fara goluri in timpul jocului, Olanda-Costa Rica mi s-a parut cel mai frumos meci din sferturi. Pentru olandezi se aplica din nou sintagma "si-au dorit mai mult victoria", daca numaram suturile, barele si paradele portarilor. Ce mi s-a parut senzational este ca au gandit jocul incluzand si penaltyurile, unde au schimbat portarul ca la handbal, inainte de 7 m si unde jucatorii lor au tras cu precizie milimetrica. De unde rezulta ca un meci castigator se si gandeste inainte.
Acum vin semifinalele unde toate echipele isi doresc foarte mult victoria, sunt la fel de nume mari si grele din lumea buna a fotbalului si gandesc toate jocurile pe toate fetele. Deci, va castiga cine va avea mai mult noroc.
Ce-ati zice de o finala Germania-Olanda, pe Maracana?

Hai Romania!

Si-au dorit mai mult victoria

Daca tot am ramas in urma cu somnul, sa demonstrez ca n-am stat degeaba cu ochii lipiti de ecran, mai ales ca 3 din 4 meciuri din optimi, de la ora 11, au fost cu prelungiri si stingerea s-a dat la ora 2.

Brazilica n-a impresionat pe nimeni (dovada ca multa lume s-ar fi bucurat sa-i vada acasa, adica fiecare pe la favela lui, ca ei oricum acasa joaca) dar chilienilor le-a fost teama de victorie, cu toata bara din min.120 (faza care l-a marcat asa de tare pe Pinilla ca si-a tatuat-o pe cap: http://www.independent.co.uk/sport/football/worldcup/chile-striker-mauricio-pinilla-gets-tattoo-of-agonising-lastminute-shot-that-hit-that-bar-against-brazil-9575342.html). La penalty-uri s-a vazut cui i-au tremurat mai tare gladiolele. Pana la urma, cu presiunea aproape de a produce o explozie (daca ar fi fost eliminati), brazilienii si-au dorit mai mult victoria.

Columbia e calificata in sferturi care a avut cele mai putine emotii, care, dincolo de golul perfect al lui Rodriguez, a controlat jocul in fata unui Uruguay imbatranit si fara vlaga. A dat impresia unui tanar talentat si exuberant, care are viata in fata, in timp ce Uruguay parea ca asteapta decizia de pensionare. Deci, si ei si-au dorit mai mult victoria.

Mexic s-a vazut cu sacii in caruta la 1-0 si a stat cu ochii pe ceas, in timp ce olandezii au stat cu ochii pe poarta si, in mod clar, au crezut ca se pot califica si au avut dreptate. E clar cine si-a dorit mai mult sa castige.

Costa Rica cu Grecia a semanat din nou cu o confruntare tineri care viseaza la faima si succes vs.pensionari care viseaza la plimbari cu nepotii in parc. De data asta experienta pensionarilor era sa conteze, dar la penalty-uri tinerii au avut muschii mai fermi. Asta si pentru ca isi doreau mai mult victoria.

Franta-Nigeria si Germania-Algeria au semanat cumva pentru ca marile favorite europene nu concepeau sa fie trimise acasa de asa adversari, cum nici acestia nu credeau foarte tare ca pot face surpriza. Statutul de favoriti i-a obligat si pe francezi si pe nemti sa-si doreasca mai tare victoria si sa o si obtina, aruncandu-i intr-un sfert de finala comun, unde nu mai sunt favorite, ci doar rivale.

Ultimele observatii sunt  valabile si pentru Argentina, cu precizarea ca acolo Di Maria si-a dorit cel mai mult victoria (a avut suturi la poarta/pe poarta mai mult decat unele echipe intregi intr-un meci) si, intr-un final ca in filmele de la Hollywood, chiar a marcat golul victoriei.

Ultima "optime", intre Belgia si SUA mi s-a parut cea mai stransa din punctul de vedere al dorintei de victorie (cred ca americanii nu stiu sa intre pe teren si cu gandul ca o sa piarda), a invins totusi experienta, belgienii, desi tineri cei mai multi, avand totusi o mostenire genetica mai indelungata in fotbal decat baietii felicitati de Obama personal dupa meci.

Acum, inainte de sferturi, care dintre dorintele de victorie va fi cea mai puternica si eficienta pana la final, e imposibil de spus, au ramas in joc cele mai bune echipe de pana acum, dar ce-ati zice de o finala Columbia-Olanda?

Hai Romania!