Final

Finala mica a fost o confirmare a diferentei dintre a juca cu inima si cu inima+capul. La fel ca in semifinala cu Germania, brazilienii au fost impresionanti la intonarea imnurilor, s-au tinut de maini, de piept, au plans, au cantat inca o strofa "a capella", ca si cum asta era ultimul lor meci. Pentru unii chiar a fost. Nemtii si olandezii au intonat imnurile normal, convins, dar mai putin patimas, iar cand a inceput meciul au jucat mai mult fotbal. Brazilienii au ramas la imnuri, lacrimi si tricouri sfasiate. Meciul a semanat cu un duel Olanda contra, sa zicem Ecuador sau alta sud-americana mai slabuta, in care olandezii n-au avut emotii nici 2 secunde. Relevant e faptul ca la penalty-ul de 1-0, in momentul sutului, trei olandezi tasneau spre careu, pentru o eventuala respingere, pe cand brazilienii stateau cu mainile in sold, resemnati.
Finala mare a fost triumful dorintei de victorie asupra dorintei de a nu pierde. Orice s-ar spune, Argentina, daca ar fi castigat, ar fi fost o campioana palida, fara stralucire, lucru ilustrat chiar de super-liderul ei, Messi, care a luat trofeul de cel mai bun jucator, la fel de apatic precum a si jucat in ultimele meciuri. Dincolo de decizia "politically correct" (daca exista vreo urma de corectitudine in ea) de a-l desemna pe Messi cel mai bun jucator, cel cu aportul cel mai semnificativ si constant pentru echipa lui, pe romaneste spus, care a tras echipa dupa el, a fost Robben. Daca n-ar fi votat comisia lui Peste de la FIFA, nu cred ca ar fi putut fi alta varianta de Best Player.
Altfel, mi se pare foarte sugestiv modul in care, in prelungiri, Schweinsteiger a fost faultat de doi adversari intrati in "tackling" simultan, i-a fost spart obrazul de Aguero,  a facut intindere faultandu-l pe Messi si a terminat totusi meciul in picioare. Concluzia e simpla: de asta a castigat Germania, ca are jucatori indestructibili, din orice punct de vedere ati vrea.
Doua cuvinte si despre "dandy-ul tomnatic" (cum l-a numit un comentator) Low. Cu figura lui de baiat cuminte, calm si civilizat are macar meritul ca a reusit sa construiasca cu niste superjucatori, dintre care unii (Lahm, Kroos, deja pomenitul Schweinsteiger) pot juca pe multe posturi, o superechipa. E simplu, nu, cu lotul asta oricine ar fi luat trofeul? Realitatea a aratat de multe ori ca nu e chiar asa, chiar la turneul asta final, asa ca isi merita si Low laudele.

Ne vedem cu campionatul mondial peste 4 ani, in Rusia (daca se califica si Ucraina, ce facem?)

Hai Romania!