Si-au dorit mai mult victoria

Daca tot am ramas in urma cu somnul, sa demonstrez ca n-am stat degeaba cu ochii lipiti de ecran, mai ales ca 3 din 4 meciuri din optimi, de la ora 11, au fost cu prelungiri si stingerea s-a dat la ora 2.

Brazilica n-a impresionat pe nimeni (dovada ca multa lume s-ar fi bucurat sa-i vada acasa, adica fiecare pe la favela lui, ca ei oricum acasa joaca) dar chilienilor le-a fost teama de victorie, cu toata bara din min.120 (faza care l-a marcat asa de tare pe Pinilla ca si-a tatuat-o pe cap: http://www.independent.co.uk/sport/football/worldcup/chile-striker-mauricio-pinilla-gets-tattoo-of-agonising-lastminute-shot-that-hit-that-bar-against-brazil-9575342.html). La penalty-uri s-a vazut cui i-au tremurat mai tare gladiolele. Pana la urma, cu presiunea aproape de a produce o explozie (daca ar fi fost eliminati), brazilienii si-au dorit mai mult victoria.

Columbia e calificata in sferturi care a avut cele mai putine emotii, care, dincolo de golul perfect al lui Rodriguez, a controlat jocul in fata unui Uruguay imbatranit si fara vlaga. A dat impresia unui tanar talentat si exuberant, care are viata in fata, in timp ce Uruguay parea ca asteapta decizia de pensionare. Deci, si ei si-au dorit mai mult victoria.

Mexic s-a vazut cu sacii in caruta la 1-0 si a stat cu ochii pe ceas, in timp ce olandezii au stat cu ochii pe poarta si, in mod clar, au crezut ca se pot califica si au avut dreptate. E clar cine si-a dorit mai mult sa castige.

Costa Rica cu Grecia a semanat din nou cu o confruntare tineri care viseaza la faima si succes vs.pensionari care viseaza la plimbari cu nepotii in parc. De data asta experienta pensionarilor era sa conteze, dar la penalty-uri tinerii au avut muschii mai fermi. Asta si pentru ca isi doreau mai mult victoria.

Franta-Nigeria si Germania-Algeria au semanat cumva pentru ca marile favorite europene nu concepeau sa fie trimise acasa de asa adversari, cum nici acestia nu credeau foarte tare ca pot face surpriza. Statutul de favoriti i-a obligat si pe francezi si pe nemti sa-si doreasca mai tare victoria si sa o si obtina, aruncandu-i intr-un sfert de finala comun, unde nu mai sunt favorite, ci doar rivale.

Ultimele observatii sunt  valabile si pentru Argentina, cu precizarea ca acolo Di Maria si-a dorit cel mai mult victoria (a avut suturi la poarta/pe poarta mai mult decat unele echipe intregi intr-un meci) si, intr-un final ca in filmele de la Hollywood, chiar a marcat golul victoriei.

Ultima "optime", intre Belgia si SUA mi s-a parut cea mai stransa din punctul de vedere al dorintei de victorie (cred ca americanii nu stiu sa intre pe teren si cu gandul ca o sa piarda), a invins totusi experienta, belgienii, desi tineri cei mai multi, avand totusi o mostenire genetica mai indelungata in fotbal decat baietii felicitati de Obama personal dupa meci.

Acum, inainte de sferturi, care dintre dorintele de victorie va fi cea mai puternica si eficienta pana la final, e imposibil de spus, au ramas in joc cele mai bune echipe de pana acum, dar ce-ati zice de o finala Columbia-Olanda?

Hai Romania!